De curând am citit despre un experiment inedit efectuat de o profesoară de la o Universitate din New York pe care am să vi-l împărtăşesc şi voua. Poate că nu e cine ştie ce, dar cred că putem învăţa din el o tactică care să ne ajute în relaţiile cu ceilalţi.
Într-una din zile, o profesoară s-a decis să îi felicite pe toţi studenţii anului doi. I-a chemat pe rând la ea şi fiecăruia i-a spus de ce consideră ea că sunt importanţi pentru ea şi restul colegilor lor. Le-a oferit şi câte o panglică albastră pe care era imprimat cu litere aurii: “Cine sunt eu contează”.
Apoi le-a propus să facă împreună un experiment. Cine doreşte să participe va primi încă 3 panglici pe care urma să le ofere mai departe unei persoane importante din viaţa lor, rugându-o şi pe aceasta din urmă să procedeze la fel cu panglicile primite.
După o săptămâna aştepta să i se prezinte rezultatele.
Unul dintre băieţi a mers la un tânăr director al unei companii învecinate. I-a spus acestuia cât de mult l-a ajutat în planificarea carierei sale. Apoi i-a prins o panglică albastră de cămaşă. I-a vorbit despre proiectul iniţiat de profesoara sa şi i-a înmânat şi celelalte 2 panglici rugându-l să găsească o persoană importantă din viaţa sa pe care să o onoreze cu o panglică şi să i-o dea pe a doua pentru a i se găsi şi aceleia un stăpân. A încheiat cu rugămintea de a-i spune cum au decurs lucrurile.
La sfârşitul programului din acea zi de lucru, tânărul director a mers la şeful său, o persoană foarte morocănoasă din fire. I-a spus acestuia că-l admiră pentru că este un geniu creativ. Şeful a părut foarte surprins. Tânărul l-a întrebat apoi dacă acceptă să primească în dar o panglică albastră şi dacă poate să i-o prindă de sacou. Răspunsul a fost afirmativ. Tânărul director i-a prins-o pe haină, chiar deasupra inimii, după care i-a dat încă o panglică şi i-a cerut o favoare, aceea de a înmâna cea de-a doua panglică cuiva important din viaţa sa. I-a povestit despre studentul care i le-a dat şi despre proiectul la care acesta lucra.
Şeful s-a hotărât să intre şi el în joc. În acea seară, s-a reîntors acasă la băiatul său de 14 ani. S-a aşezat lângă el şi a începu să i se confeseze.
“Azi s-a întâmplat un lucru incredibil. Eram în biroul meu şi unul dintre tinerii directori a venit la mine pentru a-mi spune că mă admiră, după care mi-a prins această panglică albastră pe haină. Apoi mi-a dat o a doua panglică pe care m-a rugat să o înmânez unei persoane pe care eu o preţuiesc. În timp ce conduceam spre casă am început să mă gândesc cui aş putea să îi dau această panglică. Atunci m-am gândit la tine. Vreau să ţi-o înmânez ţie. Zilele mele sunt foarte aglomerate şi când vin acasă nu prea îţi acord atenţie. Uneori strig la tine pentru că nu ai luat note bune la şcoală sau pentru că în camera ta e dezordine. Acum, însă, vreau să îţi fac o destăinuire. Tu şi mama ta sunteţi cele mai importante persoane din viaţa mea. Eşti un băiat bun. Te iubesc şi sunt mândru de tine.”
Băiatul începu să plângă de mama focului. Printre lacrimi i-a spus tatălui său că se gândea ca mâine să îşi curme viaţa pentru că era convis că nu-l iubea. Acum ştie. E cea mai fericită zi din viaţa lui.
Din acea zi, şeful era un om complet schimbat. Nu mai era o persoană posomorâtă, ba mai mult, profita de fiecare ocazie pentru a le spune angajaţilor săi că prin ceea ce fac sunt importanţi pentru companie. Tânărul director a ajutat în continuare studenţii în planificarea carierei lor, dar nu a uitat să le spună că au făcut o diferenţă în viaţa lui, una fiind viaţa fiului şefului său.
Iar studenţii au învăţat o lecţie preţioasă: “Cine eşti contează!”
Toţi suntem ca nişte verigi ale aceluiaşi lanţ. Ceea ce facem se propagă din verigă în verigă, şi pe măsură ce înaintează poate căpăta amploare. Nici nu bănuim cât de mult bine putem face! Cine suntem contează atât în viaţa noastră, cât şi în viaţa celorlalţi.
Te invit şi pe tine să le arăţi persoanelor importante din viaţa ta că ţii la ele, că le apreciezi.Oricine citeste acum, aceasta postare, primeste trei panglici albastre: una dintre ele va fi pastrata ,iar celelalte doua vor fi daruite mai departe.
9 comentarii:
deci am primit o panglica...superba postare...si iti multumesc pt panglici...sa ma gandesc cui sa le ofer:D
pt putin,raza de soare:*.u decizi cui le oferi mai departe, numai ca si persoana careia i.ai oferit.o trebuie sa dea una mai departe.
Visit you
Thanks!
Successi tie!
Deja stiu cui le voi darui. Voi spune povestea mai departe, ma gandesc chiar la o actiune cu elevii in acest sens. Poate asa parintii isi vor face timp mai mult pentru copii, iar copiii stiu ca sunt iubiti si intelesi .
Draga Geanina,ma bucur ca aceasta postare ti.a fost de folos.
Numai bine!
Trimiteți un comentariu