Sfarsit de toamna


Ochii tristi ai soarelui priveau tot satul,sinele,ulitele.Acesta isi lua la revedere.In locul lui avea sa vina o iarna neiertatoare.Luna tocmai se ivea mandra si rece de dupa un deal.Stelele licareau sfioase pe cerul vanat-inchis.
Noaptea era neagra si mohorata.Nori grosi ,plumburii maturau crestele dealurilor care imprejmuiau satul,innegrindu.se ca niste balauri naprasnici porniti parca sa inghita dintr.o sorbire satul ce dormea adanc si mut.Pomii prin livezi dardaiau cutremurati de frig cu niste glasuri plangatoare si ostenite.
Dimineata incepu sa burniteze.Aschii ascutite de ploaie rece ca gheata se loveau de pamant.In linistea ploioasa,triste glasuri se auzeau.Vantul suspina trist,sufland foarte tare,dezlantuindu.se o furtuna inspaimantatoare,salcamul de la poarta leganandu.se in bataia vantului scotand un clinchet melancolic.Cadea lapovita cu fulgi mari,care se topeau de cum atingeau pamantul,dar cadeau asa de des k pana la urma il acoperira.
Copacii isi lepadasera frunzele,iar aerul mirosea a zapada.Era o priveliste inspaimantatoare.Vremea anunta venirea iernii,iar toamna ramasese undeva departe.